Deci sa retinem despre ABA ca mod de lucru ca:
- este o terapie intensiva (numar mare de ore pe saptamina, intre 20 si 40);
- inseamna lucru dupa modelul un tutore (sau doi tutori) - un singur copil;
- programul saptaminal e structurat in sesiuni de 3-4 ore;
- sesiunile cuprind un numar de aprox. 40 de programe, fiecare avind cite un obiectiv (exemple de programe: Identificare receptiva a obiectelor, Instructiuni receptive, Imitatie verbala si nonverbala, Potrivire etc.).
ABA are doua mari sectiuni: lucru la masa (la care m-am referit mai sus) si generalizare (transferul cunostintelor de la masa in mediu). De obicei lucrul la masa este realizat de echipa (coordonatorul care proiecteaza programele si supervizeaza modul de lucru) iar generalizarea se face fie la sfirsitul programului fie o face familia in rest...din experienta mea generalizarea poate avea un rol foarte mare si ocupa un numar considerabil de ore...respectiv, se face tot in cadru structurat chiar daca cei care o fac sunt parintii sau alte rude.
La nivel de continuturi exista citeva principii: a) descompunerea continuturilor in elemente cit mai simple astfel incit un program sa aiba un singur obiectiv (de exemplu sa invete doar identificarea obiectelor nu si alte caracteristici ale lor); b) asocierea consecventa a comportamentelor dorite si a achizitiilor de cunoastere cu recompense; c) ajutor gradual oferit copilului pentru realizarea sarcinii (ajutor masiv la inceput apoi redus pina cind dispare); d) adecvarea permanenta a programelor la nivelul de dezvoltare al copilului (de exemplu daca el este la inceput si nu vorbeste nu ii introducem identificare expresiva a obiectelor ci imitatie verbala incepind de la sunete simple); e) inlantuirea continuturilor de la simplu la complex (programele se sprijina pe ce a invatat pina atunci).
Acestea ar trebui sa fie principii pedagogice pentru oricine, daca vreti...diferenta in ABA pentru spectrul autist este ca se incepe de la zero...mai precis problema copiilor este ca nu inteleg mai nimic din lumea noastra si de aceea se retrag treptat in "lumea lor". Mai precis ei nu invata din mediu precum ceilalti si nu invata denotativ (sa ii arati odata "uite ursul" si l-a invatat). De altfel o varietate de comportamente nedorite au originea in aceasta frustrare: ei nu inteleg ce vorbim, ce intentii avem, ce urmeaza sa facem...de aceea au o toleranta foarte redusa la schimbare.
Ca sa ii intelegem, sa ne gindim cum ne-ar fi daca ne-ar teleporta cineva ca in Star Trek pe o alta planeta in care s-ar vorbi o limba total necunoscuta, pe care nu am avea sanse sa o intelegem pentru ca materia noastra cenusie nu functioneaza dupa modelul respectiv (o limba cu pictograme transmise telepatic sa zicem). Ce am putea sa facem? Am invata mecanic niste modele de comportament (in situatia X trebuie sa fac Y) si citeva formule ca sa ne descurcam in situatii des intilnite (exact ca atunci cind mergem intr-o tara straina si invatam formule dintr-un dictionar de conversatie -"va rog frumos, as dori o piine" sau "va rog, un bilet de autobuz"). Intre timp oricum am avea o frustrare profunda daca am sti ca nu suntem doar in vizita ci aceea e casa noastra iar familia ne tine discursuri lungi din care nu intelegem nimic... deci "ei", toti cei din jurul nostru, nu stiu ca noi nici macar nu intelegem ce spun si ne cer niste lucruri imposibile...daca reusim sa ne transpunem in aceasta stare de spirit nu ni se va mai parea ciudat comportamentul copiilor din spectrul autist.
Din aceasta perspectiva ABA mi se pare geniala pentru ca atunci cind e bine gindita reuseste sa "aduca inapoi" un astfel de copil, reuseste sa ii fac lumea si viata inteligibila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu