Nu ştiu cum este pentru alţii, dar pentru mine experienţele cu fundaţiile sunt întotdeauna dezamăgitoare.... Unde lipseşte sufletul, nici performanţă nu are de unde să fie. Să revedem scena: suntem în birou la A., o prietenă care este psiholog, iar eu mă plâng că nu găsesc oameni pentru echipă. Ea mă aprobă şi spune că absolvenţii de psihologie din domeniu nu fac nici un efort conştient să se perfecţioneze, şi nu sunt hotărâţi dacă vor să rămână în domeniul psihologiei copilului. Încercând să mă ajute, cheamă o specialistă de la o fundaţie cu care colabora (să îi spunem X)...Aceasta intră, fără urmă de zâmbet, şi rămâne în picioare, cu braţele încrucişate (poziţie defensivă) uitându-se de sus la M. El a devenit brusc hiperkinetic şi a început să alerge prin cabinet şi prin afara lui, şi din când în când mai venea şi se arunca pe covor între noi...era de nerecunoscut, ai fi zis că nu a făcut ABA niciodată. Unul dintre motive era că sigur înţelegea discuţia şi nu îi plăcea. X a spus că nu se găsesc oameni, iar M. are doar cuvinte şi face propoziţii doar prin imitaţie - deci e greu de lucrat cu el, era subtextul (Nu face doar prin imitaţie, le face şi spontan, i-am spus - însă nu mă credea) (Nu înţeleg cum poate cineva să facă evaluări de genul ăsta în 2-3 minute). Apoi m-a întrebat la ce tarif pe oră caut...ea ştie oameni care lucrează cu XG lei pe oră, alţii cu X0 sau mai mult. I-am spus că sunt convinsă că diferenţierea preţului este după competenţă (nu cred că a sesizat cineva ironia mea). Apoi, găsim o variantă oarecare de compromis, şi întrevederea a luat sfârşit.
P.S. Timp de patru zile după acest eveniment, M. a fost de nerecunoscut...crize de nervi fără motiv, opoziţie, proteste şi necooperare la locurile de joacă (nu mai voia să plece, la plecare o lua prin grădini sau prin bălţi) încât începusem să cred că alunecăm într-o nouă prăpastie. Însă nu s-a întâmplat asta, şi-a revenit la starea caracteristică acestei veri...chiar dacă nu este la fel de bună ca toamna trecută, în mod sigur o prefer faţă de altceva mai rău (sistemul lui nervos este cât de cât stabil).
P.S. Timp de patru zile după acest eveniment, M. a fost de nerecunoscut...crize de nervi fără motiv, opoziţie, proteste şi necooperare la locurile de joacă (nu mai voia să plece, la plecare o lua prin grădini sau prin bălţi) încât începusem să cred că alunecăm într-o nouă prăpastie. Însă nu s-a întâmplat asta, şi-a revenit la starea caracteristică acestei veri...chiar dacă nu este la fel de bună ca toamna trecută, în mod sigur o prefer faţă de altceva mai rău (sistemul lui nervos este cât de cât stabil).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu