Snacks and generalization

Ieri nu am reuşit să facem sesiunea noastră obişnuită pentru că, din cauza trecerii la ora de vară, dimineaţa s-a dus fără veste. Începând de la prânz am compus desfăşurătorul săptămânal şi am refăcut foaia de generalizare cu care am lucrat toată luna februarie. Deşi îi explicasem logica ei lui No3, a înşirat programele cum îi cădeau din pix şi cum dădea peste ele, şi uitase câteva care în consecinţă nu s-au generalizat deloc luna trecută (de exemplu, ordonarea literelor alfabetului).
În timpul acesta M. a fost bine dispus şi, după ce ne-am certat că a scos plastilina doar ca să o împrăştie în cameră (în asemenea cazuri se comportă în stil ADHD tipic: vede că te-a enervat dar îl apucă un râs persistent şi continuă până în pânzele albe), şi-a luat autostrada şi s-a jucat singur. În timp ce se joacă (nu foarte elaborat dar totuşi este joc) repetă cuvinte şi expresii care pot să pară stereotipe la un moment dat, dar bine că au dispărut autostimulările verbale care erau supărătoare. Sunt câţiva termeni pe care nu îi înţelegem încă, are un cuvânt complet necunoscut pe care îl spune în baie, bănuiesc că se leagă de o poveste sau de un joc...se supără de fiecare dată că nu îl nimerim.
Spre seară ieşim în Cişmigiu, soarele s-a dus şi e răcoare, aglomeraţia la locurile de joacă e suportabilă. Un copil mai mare se prinde de dificultăţile lui de pronunţie şi le face celorlalţi un semn cu care m-am obişnuit deja...însă când începe să îl împingă pe M., intervin. La celălalt loc de joacă găseşte un alt copil mai cooperant cu care se joacă de-a prinselea pe tobogane, îl imită în toate inclusiv în regulile unui joc în care sar ca broasca pe pasajul de sus; când apare al treilea copil însă, M. cade în dizgraţie. Observ că s-a prins când au început să îl respingă şi şi-a făcut de lucru în altă parte. Aşa va fi viaţa lui, oare...mereu marginalizat, sau acceptat de nevoie, doar până apare altcineva mai bun? Aşa e viaţa copiilor şi a adulţilor în general, indiferent dacă au probleme sau nu - dacă nu te încadrezi în norma socială eşti respins, sau eşti suportat până când apare altcineva considerat mai potrivit, e o competiţie simbolică. Însă la copiii ca M. lucrurile sunt mai dure şi mai evidente, iar ca părinte te doare să îl vezi tot timpul pe post de "răţuşca cea urâtă". Mai ales că este un copil atât de frumos şi de bun...
La întoarcere, în autobuz, pentru că îmi pare rău că nu am lucrat nimic azi, încep să fac generalizări folosind pufuleţii ca recompensă. Dar nu putem să ne mişcăm de pe scaun, aşa că trebuie să găsesc materiale şi subiecte ori în hainele noastre, ori în punga de pufuleţi. Am găsit destul de multe întrebări, aproape s-a terminat punga până când am ajuns acasă:
(SD discrimination) Ce formă au (pufuleţii)? Ce culoare au? Ce mărime au?
(Expressive opposite) Cum este, mare sau mic? Este dulce sau sărat? Este lung sau scurt? Este moale sau tare?
(Expressive categorii) Ce sunt pufuleţii? (răspuns: categoria - mâncare)
(Word association) pufuleţi- biscuiţi- .......
(Expressive actions) Ce faci acum?
(Wh questions) Ce mănânci?
(Counting) Câţi sunt aici?
(Expressive functions of body parts) Cu ce mănânci?
(Expressive locations) Unde ai fost?
(Expressive memories) Cum se numea parcul?
(Expressive actions +memories) Ce ai făcut în parc?...ş.a.m.d.
Răspunsurile nu sunt perfecte dar oricum, pentru ora 8,30 seara este destul de bine...