duminică, 1 februarie 2009

Autism and public policies

(Un subiect despre care nu voiam să vorbesc pentru că aveam speranţe...nici acum nu sunt total "şterse" însă par foarte îndepărtate - aşa că o să vorbesc despre asta câtă vreme mă gândesc la alte soluţii pentru M.)
Acum două - trei luni, confruntându-mă cu problema aproape imposibilă a integrării lui M. într-o şcoală normală (în toamna 2009) adoptasem varianta în care urma să fac un proiect (m-ar fi ajutat o colegă, cu o experienţă similară în proiecte şi contacte folositoare în inspectorate) stil "parteneriat", de care ar fi beneficiat şi alţi copii. Practic, în ţărişoara noastră dragă nu există nici un mecanism instituţional prin care copiii ca M. (aflat acum în continuare la "graniţă" şi cu probleme tocmai din cauza izolării şi neintegrării) să ajungă totuşi în colectivitate şi să aibă posibilitatea să evolueze. Însă, acum câteva săptămâni aflu că fondurile pentru proiecte pentru 2009 s-au diminuat drastic, şi nu va fi nici o competiţie de finanţare pentru Parteneriate. (Înapoi, la soluţiile neortodoxe...la oamenii providenţiali pe care mă rog să ni-i trimită Cel de Sus de acum încolo.)
Altă idee a venit prin altă colegă (avocat de succes): dacă tot nu se mişcă nimic pe aici, nici cu media, nici cu campanii de presă, ce ar fi dacă s-ar face un lobby la Bruxelles, ca să vină de acolo o dispoziţie gen "autismul infantil este o problemă în Europa"? O cunoştinţă de-a ei, ataşat la un cabinet parlamentar la UE, ar putea să ne ajute...normal că m-am arătat disponibilă să ofer orice, informaţii, miniproiecte sau contacte... însă nimic nou din această direcţie.
Are vreun sens să mă mai gândesc la asta? Pe ce ar fi mai bine să îmi cheltuiesc timpul (şi aşa "intrat la apă", în ultima vreme)?

5 comentarii:

Marius Filip spunea...

Părerea mea, sinceră şi total dezinteresată: timpul (care nu e niciodată îndeajuns) să vi-l folosiţi pentru terapia lui M.

A încerca să rezolvaţi situaţia lui M. via Bruxelles va funcţiona mai puţin decât a interveni prin autorităţile române.

În condiţiile în care criza bate la uşă, autiştii vor primi extrem de puţină atenţie în ceea ce priveşte adoptarea unei politici unitare la nivel comunitar.

Asemenea măsuri mai au nevoie de 10-20 de ani probabil. În niciun caz nu-l puteţi ajuta pe M. pe această cale în timp util.

Dacă acceptaţi o opinie de la mine, este să-l înscrieţi pe M. la o şcoală specială şi să vă luptaţi "full speed" în continuare pentru recuperarea sa.

Este posibil ca ulterior el să poată fi mutat la o şcoală normală, având la mână avize şi teste de inteligenţă care să-l recomande ca potrivit învăţământului normal.

Vorbesc din experienţă, eu am avut doi colegi într-o atare situaţie, unul a venit în clasă cu mine dintr-a IV-a iar al doilea dintr-a VII-a.

Deşi nu au fost premianţii clasei, era limpede că puteau face faţă şcolii, iar părinţii lor erau simpli muncitori, deci nu primeau meditaţii acasă. Al doilea a urmat liceul.

V-aş ruga să detaliaţi partea cu proiectele pentru înscrierea lui M. la şcoală. Cum ar ajuta acest lucru să fie el primit la şcoala normală?

Mother of M spunea...

Multumesc pentru opiniile sincere si sfaturile utile pe care mi le dati.
Nu am nici pe departe iluzia ca masurile ar fi luate in timp util pentru ca M sa beneficieze. Ma gindesc la copiii ceilalti, care vin/vor veni dupa ai nostri. Daca nu apare nici o initiativa institutionala, nu vor avea nici o sansa.
Proiectul cu integrarea ar fi avut drept consecinta acordarea unor fonduri pentru scolile care accepta integrarea unor copii cu autism/ADHD cu QD peste 65, vizam in special clasele de step by step pentru ca acolo numarul de copii este mai mic, cadrul este mai flexibil si se permite existenta unui insotitor.
Este posibil de facut un asemenea proiect si pentru gradinitele step by step...dar sunt foarte putine.
In fine, din moment ce finantarile se amina, cred ca si proiectul ramine tot "in proiect".

Marius Filip spunea...

Am pus un mesaj pe acelaşi subiect aici.

Mother of M spunea...

Am citit postarea, este o sinteza foarte buna a problemelor cu care ne confruntam si o paralela foarte reusita cu sistemele din afara.

Marius Filip spunea...

Am mai adăugat un filmuleţ la postarea mea, drept ilustrare a ideii "cum ar trebui să fie ...".