Întâmplarea face că, în ultima vreme, am avut tangenţe cu câţiva bărbaţi maturi crescuţi de mame singure (necăsătorite sau divorţate). Ceea ce mă frapează la ei este aerul "soft" şi feminin pe care îl au (fără să fie efeminaţi sau să aibă o altă orientare sexuală). Sunt complet lipsiţi de agresivitatea latentă sau manifestă pe care o au bărbaţii români de obicei. În schimb, trauma lor invizibilă îi face să aibă un egoism inconştient...ca şi cum nu ar putea să dăruiască suficientă afecţiune femeilor lângă care trăiesc, sau ca şi cum ar avea nevoie mai mult "să ia" în plan sentimental decât "să dăruiască". De asemenea, am remarcat orientarea către femei puternice interior, ca şi cum ar avea nevoie de un sprijin sau de o asociere inconştientă cu tiparul matern din mintea lor.
Problema aceasta mă preocupă de când M. a început să crească şi fizic (de un an - doi) - observ cu îngrijorare, şi fără să pot face nimic, cum se dezvoltă şi la el acelaşi "aer" soft...felin, aproape.
Iar spectrul TSA cu tot ce decurge de aici complică situaţia. Pentru el bărbaţii sunt o "specie necunoscută" şi de aici, o atitudine mixtă de interes şi timiditate, care se manifestă însă (cum altfel) prin comportamente nedorite. Bărbaţii cu care mai vine ocazional în contact îl incită dar se şi impun automat, totodată - este un alt tip de relaţie decât cu tutorii sau cu prietenele mele (în orice caz, pare să fie un factor motivator puternic: nu am avut până acum băieţi în echipă, aşa s-a nimerit, dar mă gândesc serios la un shadow de genul masculin).
(Între timp, continuă presiunile mele profesionale :(( ...toată lumea ar zice că sunt realizări frumoase - poate că sunt, dar le-aş da pe toate pentru o rază de lumină în viaţa băiatului meu.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu