Spectrul autist este atât de larg, încât rar se nimeresc situaţii şi manifestări identice...asemănări se mai găsesc, însă fiecare caz este atât de complex, încât fiecare asemănare presupune şi o diferenţă, la compararea oricăror doi copii. De asemenea, intervine şi diversitatea problemelor în funcţie de vârstă: la vârste mici, sunt probleme de alimentaţie (de exemplu) la vârste mari problemele de alimentaţie pot să dispară şi să apară în loc, acute şi pregnante, problemele de integrare şi de relaţionare cu mediul din jur...Aşa încât un părinte de copil cu vârstă mică poate să nu comunice bine cu un părinte de copil ceva mai mare, pentru că nu discută de acelaşi tip de probleme. De asemenea, un părinte de copil mai grav afectat se va concentra pe aspecte mai simple, existenţiale (dileme gen "cum să îmi fac copilul funcţional") în timp ce unul cu copil mai uşor afectat se va concentra pe probleme de socializare (gen "cum să îl fac să interacţioneze adecvat" sau "cum să fac să îl intereseze copiii, să nu mai fie aşa distant").
În fine, o altă dominantă este că părinţii cu copii mici nu au un orizont clar asupra gravităţii problemei şi cei mai mulţi dintre ei, fie că fac ABA fie că nu, refuză să se gândească la cum vor arăta problemele lor în viitor şi chiar nu acordă atenţie prezentării acestor probleme. Experţii ar trebui să aibă sarcina de a prezenta ce înseamnă TSA pe termen lung, astfel încât părinţii să ştie că merită să lupte pe viaţă şi pe moarte să îşi recupereze copilul; dar, cum comunicarea este în suferinţă pe la noi mai ales în domeniul medical, iar statul este perfect paralel cu spectrul autist şi cu toţi cei aflaţi în el (părinţi şi copii) planetele noastre rămân în continuare paralele aşa cum erau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu