Ieri am avut timp şi acces la Internet suficient ca să accesez articolele din Jurnalul Naţional (http://www.jurnalul.ro/rubrici/318/copii-speciali-intr-o-romanie-autista)...bine scrise şi prezintă cu realism problemele noastre. Însă unele comentarii, ale unora "din afara problemei", m-au întristat. Asemenea comentarii mă fac să văd răutatea, răceala sau indiferenţa pe care în lumea reală doar le intuiesc. Au fost însă în ultimii doi ani şi multe momente în care au ieşit la iveală...cel mai dureros a fost când s-a întâmplat chiar la biserică. Este locul în care presupui că toţi vin ca să se îndrepte spre Dumnezeu. Dar drumul acesta e foarte diferit, pentru fiecare dintre cei de acolo.
Anul trecut, în noiembrie, stăteam în curte în faţa uşii bisericii. Biserica e mică (nu este o biserică publică, este una în curtea unei unităţi militare) se scot difuzoare şi se ascultă slujba şi în curte - eu foloseam prilejul sperând că nu o să fim admonestaţi, dar spaţiul curţii a început cu timpul să fie considerat echivalent cu interiorul. Stăteam aşadar în curte, aşteptând chemarea preoţilor ca să intru înauntru cu M. la împărtăşanie. El alerga prin faţa uşii, deja nu mai avea răbdare şi l-a călcat pe picior pe un pensionar bine îmbrăcat. Acesta vine şi îmi spune: "Doamnă, duceţi-l în spatele curţii, că ne strică momentul". Eu îi spun: "Este autist." (nu i s-a schimbat deloc expresia). "De ce îmi spuneţi ce trebuie să fac? Ne cunoaşteţi de undeva? Ştiţi ce este cu noi, şi de ce stăm aici?" S-a retras, total neconvins. "Gura" intervine către mine o altă pensionară bine îmbrăcată din apropiere "aşa de tare vorbeşti la biserică? Puţin respect!" Era să îi spun că tocmai asta le lipseşte lor, respectul faţă de alţii, dar nu avea rost să mai continuăm. A fost ultima slujbă la biserică la care am asistat - nu mai aveam tutori duminica dimineaţa şi nu aş fi putut să mă duc decât cu M. şi cu preţul altor scene asemănătoare. A fost o renunţare dificilă, slujba era o hrană pentru suflet care dădea un sens zilei de duminică...
4 comentarii:
Nu stiu de ce ai renuntat sa mergi la slujba cu M. Este ca si cum ai renunta la ABA pt ca te-a enervat un tutore.
Vreau sa spun ca relatia cu Dumnezeu este de departe cea mai importanta in viata noastra, deci merita tot efortul. Si eu am plecat de multe ori plangand din diverse biserici din cauza unor oameni acri la suflet, si de aceea evit sa ma duc cu Maria in alta parte decat la biserica noastra, unde ne stie toata lumea si unde e asa de bine...
Si la noi au mai fost si alte situatii - vesnica situatie in care ei nu stiu ca are probleme si il judeca.
La biserica de linga noi este foarte aglomerat si de obicei este imposibil sa nu deranjeze alergind sau bagindu-se intentionat in cite cineva. Celelalte biserici din jur arata la fel...
Ai dreptate cum pui problema,trebuie mers in continuare la slujba, dar eu am obosit...
pot sa te invit la biserica unde merg eu? daca nu e prea departe de voi, desigur. Incearca sa vii macar o duminica, poate descoperi ca se poate :) Noi mergem la bisericuta din curtea spitalului de copii Gr Alexandrescu.
Multumesc de invitatie :). O sa te anunt daca vin, poate ne intilnim acolo.
Trimiteți un comentariu