sâmbătă, 26 iulie 2008

ABA workshop with ABC experts (I)

Am reuşit de-abia săptămâna aceasta să văd prima parte din înregistrările cu sesiunea deschisă de acum o lună, de la workshopul organizat cu cei de la ABC...
Eu nu am participat deloc, nici măcar sesiunea deschisă de duminică, pentru că am avut foarte mult de lucru săptămâna aceea, iar duminica nu aveam (nu am nici acum) pe nimeni disponibil să stea/lucreze cu M. ca să am libertate de mişcare. De altfel, citind programul prezentat, mi s-a părut că se vor prezenta noţiuni de iniţiere în ABA, familiare pentru cei care lucrează deja. Din ce am auzit nu a fost chiar aşa, s-au prezentat şi lucruri noi şi o perspectivă avangardistă pe alocuri (cum ar fi formatul terapiei sau generalizarea introdusă cât mai repede, în paralel cu programul curent).
Dacă aş ţine vreodată un seminar practic despre ABA în învăţământul superior mi-ar place să am o prezentare la fel de limpede şi plastică precum au avut ei...deci din punct de vedere didactic a fost o prezentare bună (dintotdeauna mi-au plăcut analogiile cu imagini în prezentare iar analogia dezvoltării copilului cu piramida este elocventă: de atâtea ori ne-am trezit şi noi cu baza piramidei în nisip!). Însă nu a fost o prezentare la fel de bună dacă ne gândim la audienţă (părinţi): termenii erau prea specializaţi şi nivelul conceptual prea ridicat astfel încât puteau înţelege doar părinţii cu studii superioare sau psihologii din sală. Un părinte de nivel intelectual mai modest nu ar fi înţeles mai nimic. De asemenea, unii termeni au fost fără acoperire practică: de exemplu, s-a definit comunicarea funcţională ca "una din laturile de bază a piramidei", ceea ce este adevărat, dar nu s-a dat nici un exemplu. Cei care lucrează cu copilul de mai mulţi ani pot să înţeleagă şi să îşi dea singuri exemple, cei cu copii mai mici sau care au început de curând terapia înţeleg mai puţin (îmi amintesc că m-am izbit de asta, primeam sfaturi de la psiholog "să îl învăţ totul într-un context funcţional" dar recomandarea rămânea golită de sens câtă vreme nimeni nu arăta concret despre ce este vorba).
Despre conţinut: m-a interesat prezentarea generalizării în cinci trepte, progresiv (idee nouă, pe care o descoperisem şi eu: în carte sunt mai multe tipuri de generalizări dar practic nu se pot aborda toate dintr-o dată): persoană, SD, stimul, locaţie, activitate funcţională, control social. Însă din ce am văzut eu în lucrul cu M., ordinea etapelor ar fi uşor schimbată: persoană, stimul, locaţie, SD, activitate funcţională, context social. Spun asta pentru că generalizarea de stimul se face într-un context cât de cât organizat (încă la masă sau în camera de terapie, există o "regizare" a momentului). Generalizarea de locaţie este progresivă şi ea: mai întâi se schimbă camera, apoi locuinţa (dar e bine să fie o locuinţă asemănătoare) apoi spaţiu închis dar diferit de o locuinţă (holul blocului) apoi spaţiu deschis...Deci cea de locaţie durează mai mult, e bine să se înceapă mai repede şi să se desfăşoare eventual paralel cu generalizarea de SD. La unii copii ar fi posibil să se facă generalizarea de SD înainte de cea de locaţie, aici trebuie o adaptare în funcţie de caz (nu văd etapele ca pe o succesiune rigidă ci ca orientare în construirea programelor de generalizare). Ultimele etape sunt greu de condus şi eu practic nu le văd realizate decât de experţi...care aici în România nu sunt (în continuare :( ).
Din ce aud din alte familii generalizarea sistematică nu se face sau se face foarte puţin, astfel încât dacă "studentul" generalizează de la sine, bine - dacă nu, nu ...

Niciun comentariu: