marți, 13 mai 2008

Parents and information

În ceea ce priveşte circulaţia informaţiilor, există trei tipuri de părinţi:
- cei care obţin informaţii (posibilităţi materiale, coordonatori internaţionali) dar nu le oferă şi altora pentru că "informaţia costă bani";
- cei care nu oferă informaţii, pentru că sunt de părere că opinia lor nu are valoare şi informaţiile pe care pot să le dea nu ar folosi prea mult altora;
- cei care, fie că au sau nu au informaţii interesante despre programe si terapii, transmit mai departe tot ce ştiu, pentru că se pun în locul celor care cer informaţiile (şi cred că "dăruind vor câştiga" ceea ce este adevărat, din câte am văzut eu până acum);
Circulaţia informaţiilor e limitată şi de o altă problemă...faptul că o mare parte dintre familii ţin secret diagnosticul şi problemele copilului. Ei se gândesc că, pe măsură ce situaţia se ameliorează, vor putea "acoperi situaţia" şi vor evita o etichetare negativă a copilului. E adevărat că, în momentul în care îşi asumi termenul ca părinte, consecinţele pot fi însemnate (sunt oameni care nu mai cultiva relaţia cu familia respectivă, de parcă ar fi vorba de o boală contagioasă). Totuşi, de aici până la a nu vorbi pe Internet nici măcar sub un pseudonim...

De exemplu, mă uimeşte tăcerea familiilor care merg la tratament la doctorul Naghiu. E clar că vaccinurile homeopate dau efecte (şi încă efecte puternice), iar reacţiile la copii sunt individualizate şi mai diverse decât ne-au prevenit cei care le aplica (Tinus Smits şi doctorul). Totuşi, nimeni nu suflă nici un cuvânt pe forumul acela uriaş (care nu ştiu la ce foloseşte în ultima vreme). Poate o comparaţie informală a reacţiilor copiilor ar fi de folos celor care vor face tratamentul de acum încolo, practic e un tratament experimental...O mamă care a fost recent la o întâlnire a părinţilor din sectorul 6 mi-a povestit că nimeni nu spunea nimic nici despre homeopatie nici despre ABA...toate bune şi frumoase, nu existau decât progrese ale copiilor şi nimic în neregulă. Whatever. Asta e lumea limitată în care cresc copiii noştri.


4 comentarii:

Ileana A. spunea...

Problema cu forumul acela urias este lipsa unui moderator direct implicat in terapie. Dora face o treaba super, dar nu mai este sursa directa si pretioasa de informatii "la cald", cum era shakalu. Parintii se descurca pe cont propriu si cred ca e vorba si de lipsa de timp. Eu una pic in categoria asta. Desi citesc postarile de acolo, nu am mai gasit motivatia sa scriu.

E adevarat ce spui despre parinti. Eu sunt fericita ca am cunoscut cativa parinti extrem de darnici cu informatiile, chiar daca ei le obtinusera pe bani. Ne-a ajutat enorm. Si asa e, daruind vei dobandi, a spus-o Steinhardt foarte bine...

Mother of M spunea...

Da, nu ar strica un moderator in plus implicat in terapie. Probabil problema ar fi lipsa de timp, cine e implicat in terapie nu mai are timp sa modereze.
In plus, shakalu a iesit acum patru ani cu informatiile intr-un vid absolut. Acum se simte nevoia de selectie. Intre timp au aparut terapii noi, abordari combinate, si ideea binevenita ca sunt deosebiri mari intre copii si ABA nu trebuie aplicata mecanic.

Ileana A. spunea...

Da, felul cum se face ABA la noi cred ca a luat-o razna. Vad la multe fete care vin la interviu, mandre ca au mai lucart, dar raman socata de apucaturile lor! In primul rand, tonul ala super-enervant cu care dau comenzile! Nu am vazut nici un consultant din strainatate care sa faca chestia asta! Noi ii robotizam pe copii, nu ABA. Se lucreaza pur si simplu lautareste in tara asta, fiecare cum a auzt de la altul si cum crede de cuviinta. Parintii care nu se pricep sacralizeaza regulile si rigiditatea din frica de a nu gresi, dar tocmai asta e marea greseala. Avem nevoie de copii care sa vorbeasca si sa se poarte firesc, nu "ca in terapie".

Mother of M spunea...

Despre "materialul cu care lucrăm" adică tutorii, este de scris o carte separată :). Am văzut până acum puţini tutori care să corespundă descrierii din manualul ABA: disponibilitate, interes, intuiţie, cunoaşterea unor noţiuni de bază în psihologie....destul de multe se poartă ca nişte "profesoare particulare" înţelegând greşit misiunea terapiei. Dar nu avem prea mult de ales între ele, la ora actuală...în România unii au câştigat bani mulţi foarte uşor şi atunci o astfel de ocupaţie nu va fi considerată de valoare.