Ieri am reuşit să termin de citit A curious incident with the dog in the midnight time de Mark Haddon (cineva mi-a spus că merită citită în varianta originală).
Este o carte despre fragilitatea interioară...despre cât de mult îi costă pe copii momentele de slăbiciune, greşelile, lipsa de responsabilitate şi curaj, deciziile pripite ale adulţilor. Şi pe copiii normali îi costă, însă la copiii care vin de pe Autism Planet acestea se pot transforma într-un dezastru.
Poate de aceea nivelul nostru de stres, al celor cărora ni s-au dat aceşti copii speciali, este atât de mare...părinţii care sunt responsabili se gândesc de o mie de ori până să ia o decizie. Nu există căi bătătorite, ci doar câteva poteci nesigure care pot să nu fie drumul cel mai bun pentru copil, pentru că fiecare copil are poteca lui şi trebuie găsită. Doar intuiţia părinţilor şi ajutorul Celui de Sus pot găsi drumul cel mai bun.
M-a impresionat atât de mult cartea încât nici nu ştiu dacă aş putea să o recitesc. Ce presiune asupra părinţilor... Să spui numai adevărul, întotdeauna, altfel pierzi legătura cu el şi prin asta se poate pierde şi legătura lui fragilă cu lumea. Cât de greu este, după o educaţie bazată pe minciună (ce altceva sunt convenţiile sociale, politeţea şi eticheta decât minciuni...) să te reformezi, pentru a ajunge la inima lui...
Din fericire cartea are un final pozitiv, părinţii reuşesc să găsească un echilibru atât pentru ei înşişi cât şi pentru copilul lor. Mă întreb, cât de mulţi părinţi de pe la noi reuşesc să găsească acest echilibru?
Este o carte despre fragilitatea interioară...despre cât de mult îi costă pe copii momentele de slăbiciune, greşelile, lipsa de responsabilitate şi curaj, deciziile pripite ale adulţilor. Şi pe copiii normali îi costă, însă la copiii care vin de pe Autism Planet acestea se pot transforma într-un dezastru.
Poate de aceea nivelul nostru de stres, al celor cărora ni s-au dat aceşti copii speciali, este atât de mare...părinţii care sunt responsabili se gândesc de o mie de ori până să ia o decizie. Nu există căi bătătorite, ci doar câteva poteci nesigure care pot să nu fie drumul cel mai bun pentru copil, pentru că fiecare copil are poteca lui şi trebuie găsită. Doar intuiţia părinţilor şi ajutorul Celui de Sus pot găsi drumul cel mai bun.
M-a impresionat atât de mult cartea încât nici nu ştiu dacă aş putea să o recitesc. Ce presiune asupra părinţilor... Să spui numai adevărul, întotdeauna, altfel pierzi legătura cu el şi prin asta se poate pierde şi legătura lui fragilă cu lumea. Cât de greu este, după o educaţie bazată pe minciună (ce altceva sunt convenţiile sociale, politeţea şi eticheta decât minciuni...) să te reformezi, pentru a ajunge la inima lui...
Din fericire cartea are un final pozitiv, părinţii reuşesc să găsească un echilibru atât pentru ei înşişi cât şi pentru copilul lor. Mă întreb, cât de mulţi părinţi de pe la noi reuşesc să găsească acest echilibru?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu