Regressive stages of children

"Regresia" este cuvântul şi fenomenul de care părinţii se tem cel mai tare. Sunt perioade în care copilul stagnează sau pierde din achiziţii, iar mobilul nu este legat de terapie (cauza nu se referă la proiectarea greşită a programelor sau la greşeli în modul de lucru, ci este o cauză internă, uneori afectivă, alteori metabolică). Regresiile nu sunt anunţate de nimic şi pot să apară fie "pe nevăzute", fie printr-o reacţie majoră (un comportament nedorit care fusese considerat depăşit: face pe el, are o criză de nervi, nu mai vorbeşte o perioadă etc.) iar regresia în sine constă într-o serie de comportamente nedorite (fie vechi şi considerate rezolvate, fie noi), o scădere a ritmului de achiziţie şi necesitatea adaptării întregii strategii la noile reacţii ale copilului. Perioada pe care se întinde o regresie este variabilă, în medie o lună sau chiar două. Teama părinţilor se leagă în principal de incertitudinea privind durata şi urmările (nu vine nimeni să le spună că totul se va termina la un moment dat, iar întrebarea persistentă este "oare va rămâne aşa?") precum şi de problemele de adaptare la noua situaţie. La cei care fac tratament homeopatic, lucrurile se complică pentru că remediile pot da regresii aparente, mai scurte (numai că din nou, nimeni nu vine să le spună părinţilor că "aceasta este o falsă regresie, mai aşteaptă puţin să vezi şi saltul înainte"). Din ce am văzut eu până acum, regresiile au şi o cauză afectivă (plecarea cuiva din echipă, lipsa unei rude, reacţiile de respingere ale altor oameni, evaluările negative, pedepsele). Este important ca părinţii să nu cadă în stare de depresie ca răspuns la regresia copilului; găsirea soluţiilor şi revenirea copilului la nivelul iniţial depind de starea lor de spirit.
E complicat să descriu reacţiile lui M. de la Paşte (de la excursie, de fapt) şi până acum. Cert este că are o regresie, din fericire fără pierdere prea mare de achiziţii (l-a pierdut doar pe "Nu funcţional" dar a rămas "Nu factual", iar verbalizarea spontană a scăzut). Comportamentele nedorite (anxietate, agresivitate sau dat în spectacol) se petrec destul de mult şi în mediu (până acum în afara casei se cenzura şi nu am avut niciodată probleme) ceea ce a adus o redimensionare a programului şi obiectivelor: până acum mergea în locurile cele mai aglomerate ca să socializeze mai mult, acum mergem la locurile de joacă atunci când sunt mai puţini copii (orele 13,00-17,00) evităm drumurile lungi cu autobuzul şi magazinele aglomerate. Problema comportamentelor nedorite a devenit complicată acum când cunoştinţele şi gradul lui de înţelegere sunt destul de ridicate...mai precis, ABA nu e eficientă (de exemplu time out sau tăierea recompensei pozitive sunt dezastruoase în situaţia actuală). Am încercat cu recompense, cu tokeni şi recompense, cu prevenirea comportamentelor negative...par să aibă o eficienţă limitată câtă vreme comportamentele nedorite se asociază cu o stare de agitaţie, o scurtă perioadă în care creierul lui funcţionează cu o turaţie anormală, stare care apare o dată sau de câteva ori pe zi.
Despre cauzele regresiei am mai multe ipoteze pe care nimeni probabil nu le va confirma sau infirma vreodată...Deocamdată pot doar, aşa cum spunea Renee McDaniel, să mă întreb permanent: Oare cum funcţionează copilul meu acum? Ce pot să fac ca el să funcţioneze mai bine? Cum pot să îi creez condiţii pentru ca starea lui să fie din ce în ce mai bună?