O vacanţă cu un copil în regresie poate fi ceva de neînchipuit. Pot să apară reacţii nu numai pe neaşteptate, dar nepotrivite cu tot istoricul lui anterior. Asta este pentru că pe fond, aşa cum observa de curând mama unui copil, dezvoltarea la un copil cu probleme este haotică: pe o direcţie se dezvoltă şi pe alta nu, pe o direcţie poate înţelege şi reacţiona mai aproape de normal, pe alta nu...Iar dacă este şi în regresie pot să apară comportamente nedorite mai vechi care se credeau rezolvate (exemplu: "pune frână"pe stradă, nu mai vrea să meargă fără nici o explicaţie, se aşează jos lângă trotuar sau şi mai rău, în stradă).
Puncte bune la M. în această vacanţă:
- câtă vreme interacţiona cu copiii şi cu familia cu care venisem la mare se cenzura, nu avea autostimulări, uita aproape cu desăvârşire de problema cu scuipatul şi căuta destul de mult să interacţioneze;
- era receptiv la comenzi pe plajă, cerea voie din priviri să se depărteze de locul unde stăteam pe plajă;
- la întâlnirea cu copii cooperanţi a reacţionat foarte bine (miercuri s-a jucat o dimineaţă întreagă pe plajă cu un copil nou venit de 8 ani, Andrei) relaţionare spontană, reacţii adecvate şi lua parte la joc chiar dacă vorbea foarte puţin;
- la jocul cu copiii în camera (lor) de hotel imita, interacţiona bine şi se comporta adecvat (exemplu vineri dimineaţă s-a dus pe balcon în momentul în care nu avea resurse să interacţioneze);
- pe drumul de întoarcere a fost foarte liniştit, fără autostimulări şi fără nervozitate (un singur moment, pe la jumătatea drumului, şi nişte tentative agresive la adresa copiilor din maşină);
Probleme cu M. în această vacanţă:
- călătoria la dus a fost un coşmar...după o jumătate de oră a început să scuipe întîi pe hainele proprii, apoi în jur, şi să se foiască...l-am plimbat la toaletă şi în alt vagon mai gol, unde a stat în total o oră şi jumătate cu intermitenţe, dar restul drumului l-am petrecut lângă uşă sau pe scara trenului (drumul dura în total patru ore şi jumătate, din fericire era un intercity relativ curat, cu o uşă etanşă la vagon);
- mai multe crize de nervi pe stradă din motive minore, crize greu de oprit (de obicei scoaterea din context sau distragerea atenţiei funcţionează, dar pe stradă nu i se poate atrage atenţia prea mult şi este deja atât de înalt încât nu poate fi "scos din context" cu forţa);
- tendinţa de a fugi brusc de lângă mine sau de lângă copii, fără să deosebească trotuarul de străduţe;
- agresivitatea de vineri faţă de copiii cu care pâna atunci se împrietenise;
- verbalizarea la un nivel foarte scăzut, lipsa de concentrare (greu să i se capteze atenţia şi să răspundă la cele câteva generalizări pe care le-am făcut).
Iar începând de joi după - masa a vrut brusc să plece acasă (ceea ce m-a făcut să mă întreb la ce nivel afectiv se găseşte el acum, din moment ce nu înţelege că trebuie să stai într-un loc o perioadă determinată: trebuia să stăm până sâmbătă dimineaţă, să plecăm cu cealaltă familie cu maşina). După plaja de dimineaţă s-a simţit rău şi nu a vrut nici la restaurant nici la plajă, după-masa a început să repete din când în când "valize"şi "acasă" împreună cu amintiri de la Bucureşti: "loc de joacă", "pizza la Mall", numele fetelor şi nume de cunoscuţi, iar prin staţiune a avut fel de fel de reacţii...vineri s-a trezit cu aceeaşi idee fixă, dar mai intensă. Cu excepţia dimineţii în care am avut un program comun cu familia despre care vorbeam, de la 14,00 a reînceput să repete aceleaşi idei, încât nu am mai intrat în camera de hotel până la 19,30 (şi atunci, l-am adus jucându-ne "de-a v-aţi ascunselea" spre hotel, altfel repeta mereu "nu vrei"... "nu vrei"...şi plângea) ....Toate acestea sunt reacţii noi: reacţiile nedorite în public arată că hiperexcitarea nervoasă este atât de puternică încât nu îl mai interesează să se cenzureze, iar dorinţa de a pleca mai repede acasă arată că schimbarea mediului reprezintă o presiune pentru el, probabil îi e greu să se adapteze şi vrea să se întoarcă în mediul cunoscut. Am mai observat încă ceva nou care mă îngrijorează, faptul că expunerea la copii trebuie gândită cu atenţie, acum e limitată...impulsivitatea şi lipsa de concentrare îl fac să nu suporte contactele sociale decât cu o anumită măsură (asta a apărut doar din ianuarie încoace).
Dincolo de asta, fizic vorbind, pare foarte obosit, epuizat chiar, refuză să bea lichide (chiar sucul care îi plăcea în orice cantităţi) şi în ultimele două zile a acceptat să mănânce doar gogoşi şi îngheţată (!). Doamna A.I., pe care am rugat-o săptămâna trecută să afle câte ceva despre el prin metodele ei, mi-a transmis luni că are o hiperenergizare în zona capului şi blocaje energetice la ficat şi rinichi. După cum se comportă mi se pare foarte plauzibil, săptămâna viitoare să încercăm nişte ecografii (pentru analiza sângelui nu ştiu cum s-ar putea face! are şi nişte carii care îl deranjează foarte mult şi nici gând să stea să se lucreze cu polizorul, deşi îi plac şi doctorii şi dentiştii în jocurile simbolice).
Comportamente nedorite ca toate cele de mai sus nu s-au manifestat niciodată până acum la mare (acum un an, acum doi ani)...a reacţionat întotdeauna ca un copil cvasinormal, cei din jur nici nu bănuiau că are probleme (mai ales în străinătate unde nu trebuia nici să vorbească). Călătoria m-a făcut să văd toate problemele cu o limpezime crudă. Nu se mai vede deloc "luminiţa de la capătul tunelului" cum credeam, ci dimpotrivă...regresia a fost ca un cutremur care a astupat coridorul îngust pe care mergeam noi spre "ieşire". E limpede că strategia trebuie schimbată şi îmbogăţită, dar încă nu mi-e clar cum...
Puncte bune la M. în această vacanţă:
- câtă vreme interacţiona cu copiii şi cu familia cu care venisem la mare se cenzura, nu avea autostimulări, uita aproape cu desăvârşire de problema cu scuipatul şi căuta destul de mult să interacţioneze;
- era receptiv la comenzi pe plajă, cerea voie din priviri să se depărteze de locul unde stăteam pe plajă;
- la întâlnirea cu copii cooperanţi a reacţionat foarte bine (miercuri s-a jucat o dimineaţă întreagă pe plajă cu un copil nou venit de 8 ani, Andrei) relaţionare spontană, reacţii adecvate şi lua parte la joc chiar dacă vorbea foarte puţin;
- la jocul cu copiii în camera (lor) de hotel imita, interacţiona bine şi se comporta adecvat (exemplu vineri dimineaţă s-a dus pe balcon în momentul în care nu avea resurse să interacţioneze);
- pe drumul de întoarcere a fost foarte liniştit, fără autostimulări şi fără nervozitate (un singur moment, pe la jumătatea drumului, şi nişte tentative agresive la adresa copiilor din maşină);
Probleme cu M. în această vacanţă:
- călătoria la dus a fost un coşmar...după o jumătate de oră a început să scuipe întîi pe hainele proprii, apoi în jur, şi să se foiască...l-am plimbat la toaletă şi în alt vagon mai gol, unde a stat în total o oră şi jumătate cu intermitenţe, dar restul drumului l-am petrecut lângă uşă sau pe scara trenului (drumul dura în total patru ore şi jumătate, din fericire era un intercity relativ curat, cu o uşă etanşă la vagon);
- mai multe crize de nervi pe stradă din motive minore, crize greu de oprit (de obicei scoaterea din context sau distragerea atenţiei funcţionează, dar pe stradă nu i se poate atrage atenţia prea mult şi este deja atât de înalt încât nu poate fi "scos din context" cu forţa);
- tendinţa de a fugi brusc de lângă mine sau de lângă copii, fără să deosebească trotuarul de străduţe;
- agresivitatea de vineri faţă de copiii cu care pâna atunci se împrietenise;
- verbalizarea la un nivel foarte scăzut, lipsa de concentrare (greu să i se capteze atenţia şi să răspundă la cele câteva generalizări pe care le-am făcut).
Iar începând de joi după - masa a vrut brusc să plece acasă (ceea ce m-a făcut să mă întreb la ce nivel afectiv se găseşte el acum, din moment ce nu înţelege că trebuie să stai într-un loc o perioadă determinată: trebuia să stăm până sâmbătă dimineaţă, să plecăm cu cealaltă familie cu maşina). După plaja de dimineaţă s-a simţit rău şi nu a vrut nici la restaurant nici la plajă, după-masa a început să repete din când în când "valize"şi "acasă" împreună cu amintiri de la Bucureşti: "loc de joacă", "pizza la Mall", numele fetelor şi nume de cunoscuţi, iar prin staţiune a avut fel de fel de reacţii...vineri s-a trezit cu aceeaşi idee fixă, dar mai intensă. Cu excepţia dimineţii în care am avut un program comun cu familia despre care vorbeam, de la 14,00 a reînceput să repete aceleaşi idei, încât nu am mai intrat în camera de hotel până la 19,30 (şi atunci, l-am adus jucându-ne "de-a v-aţi ascunselea" spre hotel, altfel repeta mereu "nu vrei"... "nu vrei"...şi plângea) ....Toate acestea sunt reacţii noi: reacţiile nedorite în public arată că hiperexcitarea nervoasă este atât de puternică încât nu îl mai interesează să se cenzureze, iar dorinţa de a pleca mai repede acasă arată că schimbarea mediului reprezintă o presiune pentru el, probabil îi e greu să se adapteze şi vrea să se întoarcă în mediul cunoscut. Am mai observat încă ceva nou care mă îngrijorează, faptul că expunerea la copii trebuie gândită cu atenţie, acum e limitată...impulsivitatea şi lipsa de concentrare îl fac să nu suporte contactele sociale decât cu o anumită măsură (asta a apărut doar din ianuarie încoace).
Dincolo de asta, fizic vorbind, pare foarte obosit, epuizat chiar, refuză să bea lichide (chiar sucul care îi plăcea în orice cantităţi) şi în ultimele două zile a acceptat să mănânce doar gogoşi şi îngheţată (!). Doamna A.I., pe care am rugat-o săptămâna trecută să afle câte ceva despre el prin metodele ei, mi-a transmis luni că are o hiperenergizare în zona capului şi blocaje energetice la ficat şi rinichi. După cum se comportă mi se pare foarte plauzibil, săptămâna viitoare să încercăm nişte ecografii (pentru analiza sângelui nu ştiu cum s-ar putea face! are şi nişte carii care îl deranjează foarte mult şi nici gând să stea să se lucreze cu polizorul, deşi îi plac şi doctorii şi dentiştii în jocurile simbolice).
Comportamente nedorite ca toate cele de mai sus nu s-au manifestat niciodată până acum la mare (acum un an, acum doi ani)...a reacţionat întotdeauna ca un copil cvasinormal, cei din jur nici nu bănuiau că are probleme (mai ales în străinătate unde nu trebuia nici să vorbească). Călătoria m-a făcut să văd toate problemele cu o limpezime crudă. Nu se mai vede deloc "luminiţa de la capătul tunelului" cum credeam, ci dimpotrivă...regresia a fost ca un cutremur care a astupat coridorul îngust pe care mergeam noi spre "ieşire". E limpede că strategia trebuie schimbată şi îmbogăţită, dar încă nu mi-e clar cum...
Un comentariu:
curaj!
Trimiteți un comentariu