Ieri am fost la ziua unui copil de-al nostru...la un Mac Donalds la marginea oraşului.
Ziua de naştere (de şase ani) a fost a lui R., un copil care face terapie de un an şi patru luni, cu rezultate foarte bune (de la complet nonverbal a ajuns să vorbească destul de bine). Pe cognitiv şi memorie stă excelent, ştie poezii şi poveşti...însă e în continuare retras şi se lasă greu socializat. Ca invitat a venit şi C., un alt copil de şase ani, care face terapie de trei luni; avea sensibilitate auditivă şi îşi ţinea mâinile mai mult la urechi. În afară de ei au mai fost două fetiţe şi un băieţel, mai mici şi fără probleme. Involuntar, copiii de pe Autism Planet s-au separat de ceilalţi şi stăteau destul de liniştiţi cu coroniţele lor pe cap, fiecare cu foaia de colorat în faţă: R. colorase perfect cîteva obiecte, M. a colorat cu insistenţele mele câte ceva şi el (neatent, a ieşit din contur), iar C. nu colorase nimic. Animatoarele (după au încercat să îi facă să interacţioneze, cu destul de puţin succes) stăteau deoparte şi îi priveau cu tristeţe.
Venisem la petrecere cu o strângere de inimă, întrebându-mă ce o să-i mai dea prin minte lui M....însă surpriză totală. Ineditul situaţiei l-a făcut să uite pe moment de comportamentele nedorite. S-a comportat ireproşabil la locul de joacă şi a gustat party-ul din toate punctele de vedere...a vânat tot ce se găsea pe masă (două porţii de cartofi şi un sandviş şi jumătate), l-a necăjit pe R. cu o jucărie, a imitat nonverbal pe toţi copiii, a cântat La mulţi ani cu adulţii şi a dansat cu copiii mai mici în cerc. La final a luat microfonul la karaoke şi a cântat şi el melodia (fals, fără cuvinte :) ).
(Astăzi, înapoi la oile noastre...după două locuri de joacă şi o pizza la Mall, nu a mai găsit nimic să îl motiveze ca să se poarte frumos şi, după ce a sărit în câteva bălţi ca să fie sigur ca ia tot noroiul, a pus o "frână" undeva între nişte blocuri. Tocmai se aşezase turceşte pe jos lângă un pom şi îşi adunase câteva beţe de salcie părând hotărât să nu mai plece de acolo vreo jumătate de oră, când fără să vreau, am găsit soluţia la "frâne". Mă aşezasem şi eu pe un gard, la câţiva metri, şi m-am gândit să îmi îndulcesc amarul cu o ciocolată Mars pe care întâmplător o luasem de la Mall. El nu m-a văzut imediat, era ocupat să bată cu beţele în asfaltul turnat recent. Deodată a ridicat ochii şi a rămas cu ei la batonul din mâna mea...în secundele următoare luasem startul ca la o sută de metri plat şi eram la vreo trei blocuri distanţă. În continuare îi indicam repere - un bloc, capătul aleii, maşina albă - şi când ajungeam la reper îi mai dădeam o bucaţică... Preţ de un sfert de ciocolată am ajuns la bulevard - apoi a văzut un nou loc de joacă şi a uitat să mai pună "frână". De la locul de joacă până acasă a mers frumos, aşa că după ce am intrat l-am mai servit cu două bomboane :). )
Ziua de naştere (de şase ani) a fost a lui R., un copil care face terapie de un an şi patru luni, cu rezultate foarte bune (de la complet nonverbal a ajuns să vorbească destul de bine). Pe cognitiv şi memorie stă excelent, ştie poezii şi poveşti...însă e în continuare retras şi se lasă greu socializat. Ca invitat a venit şi C., un alt copil de şase ani, care face terapie de trei luni; avea sensibilitate auditivă şi îşi ţinea mâinile mai mult la urechi. În afară de ei au mai fost două fetiţe şi un băieţel, mai mici şi fără probleme. Involuntar, copiii de pe Autism Planet s-au separat de ceilalţi şi stăteau destul de liniştiţi cu coroniţele lor pe cap, fiecare cu foaia de colorat în faţă: R. colorase perfect cîteva obiecte, M. a colorat cu insistenţele mele câte ceva şi el (neatent, a ieşit din contur), iar C. nu colorase nimic. Animatoarele (după au încercat să îi facă să interacţioneze, cu destul de puţin succes) stăteau deoparte şi îi priveau cu tristeţe.
Venisem la petrecere cu o strângere de inimă, întrebându-mă ce o să-i mai dea prin minte lui M....însă surpriză totală. Ineditul situaţiei l-a făcut să uite pe moment de comportamentele nedorite. S-a comportat ireproşabil la locul de joacă şi a gustat party-ul din toate punctele de vedere...a vânat tot ce se găsea pe masă (două porţii de cartofi şi un sandviş şi jumătate), l-a necăjit pe R. cu o jucărie, a imitat nonverbal pe toţi copiii, a cântat La mulţi ani cu adulţii şi a dansat cu copiii mai mici în cerc. La final a luat microfonul la karaoke şi a cântat şi el melodia (fals, fără cuvinte :) ).
(Astăzi, înapoi la oile noastre...după două locuri de joacă şi o pizza la Mall, nu a mai găsit nimic să îl motiveze ca să se poarte frumos şi, după ce a sărit în câteva bălţi ca să fie sigur ca ia tot noroiul, a pus o "frână" undeva între nişte blocuri. Tocmai se aşezase turceşte pe jos lângă un pom şi îşi adunase câteva beţe de salcie părând hotărât să nu mai plece de acolo vreo jumătate de oră, când fără să vreau, am găsit soluţia la "frâne". Mă aşezasem şi eu pe un gard, la câţiva metri, şi m-am gândit să îmi îndulcesc amarul cu o ciocolată Mars pe care întâmplător o luasem de la Mall. El nu m-a văzut imediat, era ocupat să bată cu beţele în asfaltul turnat recent. Deodată a ridicat ochii şi a rămas cu ei la batonul din mâna mea...în secundele următoare luasem startul ca la o sută de metri plat şi eram la vreo trei blocuri distanţă. În continuare îi indicam repere - un bloc, capătul aleii, maşina albă - şi când ajungeam la reper îi mai dădeam o bucaţică... Preţ de un sfert de ciocolată am ajuns la bulevard - apoi a văzut un nou loc de joacă şi a uitat să mai pună "frână". De la locul de joacă până acasă a mers frumos, aşa că după ce am intrat l-am mai servit cu două bomboane :). )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu