Parents and selection of the team

Observ că situaţia s-a schimbat foarte mult pe "piaţa de muncă ABA" de când am făcut prima selecţie, acum doi ani şi ceva - şi s-a schimbat în sens negativ. A crescut cererea în raport cu oferta, ceea ce a dus la o scădere în plan calitativ. Mi s-a povestit despre echipele deja intrate în legendă...echipa lui shakalu şi primele echipe de la HM. Aceste echipe s-au selectat dintr-un bazin practic nelimitat, dintr-o serie de studenţi care aveau talent şi disponibilitate, un material numai bun pentru formare. Între timp, numărul de joburi disponibile şi de oameni care lucrează a crescut de nenumărate ori, însă numărul celor interesaţi să se formeze în terapie de copii nu a crescut în aceeaşi măsură. Informaţiile despre ABA sunt mult mai disponibile ca acum trei ani, astfel încât cineva poate să se informeze nu neapărat lucrând într-o echipă. Deci bazinul de selecţie s-a îngustat...caracteristicile "forţei de muncă" s-au schimbat (fapt pe care cei care au făcut terapie în "etapa romantică a ABA"nu îl realizează). Dincolo de abilităţile mai reduse, tutorii sunt în poziţia de a avea tot felul de pretenţii...iar părinţii, din disperare sau poate din necunoaşterea unor elemente care ţin mai mult de HR (human resources) renunţă prea repede şi prea uşor la ceea ce ar trebui să fie cerinţe legitime. (E adevărat, e greu să înveţi şi ABA şi recrutare-selecţie şi management deodată...)

Acum doi-trei ani, erau mai multe criterii recomandabile în etapa de selecţie:
a) Să nu aibă obligaţii de genul "doar după-masa" sau "doar dimineaţa" sau "mai am un job full-time, acesta e în completare".
b) Să dorească să înveţe şi să lucreze în domeniul copiilor cu probleme pe viitor (de eliminat persoanele care vor sa lucreze doar pentru că nu au găsit nimic în alt domeniu).
c) Să iubească copii şi să aibă priză la ei, să ştie să comunice cu ei.
d) Să fie dispuse să fie coordonate (să fie creative, dar să respecte principiile echipei).
e) Sa fie bune ca angajat in general: serioase (punctuale), receptive (să se corecteze când e nevoie, să se adapteze permanent) stabile psihic (sa fie calme, sa nu fie agresive nici macar potential).

În prezent, la criteriile a), b), c) s-a renunţat adesea...mulţi lucrează la doi copii, mai au un job part-time sau au preferinţe de timp. La al treilea criteriu s-a renunţat cel mai des pentru că modelul românesc de educaţie nu formează abilităţi pentru dezvoltarea jocului. Astfel încât s-a ajuns la un model de ABA - şcoală specifică adaptată la un singur individ şi centrată mai mult pe dezvoltarea abilităţilor cognitive. Au rămas d) şi e), cerinţe pentru formarea unei echipe indiferent în ce domeniu, cerinţe care asigură funcţionarea echipei dar nu în mod necesar recuperarea copilului, pentru că nu sunt un filtru pentru potenţialul tutorelui în domeniul ABA.
Persoanele "dedicate", cele care nu se uită permanent la ceas şi se gândesc " să treacă sesiunea", cele care se gândesc continuu la obiectivele de echipă şi la modalităţile de îmbunătăţire, care sunt într-un proces de învăţare continuă, dispuse să investească timp şi efort pentru o formare pe termen lung, sunt rare.
Observ între altele o "specie nouă" apărută la ultimele runde de selecţie: absolvenţi sau studenţi care vor doar să-şi îmbunătăţească CV-ul, că nu se ştie de ce abilităţi va avea nevoie...genul care face practică la un cabinet de psihologie generală dar plăteşte şi un training de psihanaliză, sau se duce şi la un curs de psihodramă că de! se poartă...dar se bagă şi într-o echipă ABA pentru că trainingul e gratuit. (Se mai lungeşte CV-ul...). Acest tip de oameni este de evitat pentru că se lungeşte procesul de selecţie la nesfârşit (ocupă locul, consumă timp şi efort pentru instruire, apoi renunţă şi procesul se reia). Eu am reuşit să evit asta până acum, însă alte familii nu. Recomandări: să nu se sară peste nici o etapă din procesul de selecţie (telefon cu detalii - la mine e un mini interviu la telefon, CV, triere CV-uri, interviu, triere, abia apoi probă).