PDD este denumirea mai largă a spectrului...Pervasive Development Disorder, tulburare persistentă de dezvoltare, un diagnostic adesea preferat şi în afară pentru că nu este atât de stigmatizant precum diagnosticul de autism şi este mai larg, cuprinde şi formele de autism atipic (asta pentru că unele forme de autism sunt atât de atipice încât nu se încadrează nici la "note autiste").
Oricum, să observăm că PDD presupune oricum că există probleme evidente (care ţin fie de socializare, fie de reacţiile neadecvate ale copiilor, fie de retardul cognitiv sau de limbaj) care împiedică integrarea lor socială.
Ei, şi acum ajungem la un subiect foarte dezbătut în media ca problemă generală...criza locurilor din grădiniţe. Asemenea crize mai există şi în alte ţări, dar la în cazul nostru se corelează cu atitudinea de respingere şi de intoleranţă la adresa copiilor cu probleme. De ce să îmi bat capul cu un copil cu probleme când sunt atâţia normali care aşteaptă la rând?!Să se descurce... par a gândi cele care joacă rolul de directoare de grădiniţă sau de educatoare. Modelul a început să funcţioneze nu numai în grădiniţele de stat ci şi în grădiniţele particulare. După logica aceasta, copiii cu probleme nu au nici o şansă. Ei nu se pot integra social decât dacă sunt toleraţi între cei normali...cu probleme, cu sincope, cu reacţii ciudate...cu control, cu însoţire şi prevenirea comportamentelor nedorite...cu expunere care creşte progresiv...sunt reguli pe care părinţii care fac terapie le cunosc deja. Personalul din grădiniţe se teme că rezolvarea problemelor ar fi lăsată în sarcina educatoarei care nu este instruită să le gestioneze (probabil asemenea cazuri s-au şi întâmplat: se poate înţelege şi punctul lor de vedere). Situaţia poate fi evitată prin formularea de reguli - prin semnalarea problemelor care pot să apară dinspre copil şi prin existenţa unui însoţitor instruit (shadow). Nimeni nu are însă această abordare pragmatică. Ca în alte domenii, nu interesează pe nimeni ce se întâmplă cu copiii. Şi când ajunge la şcoală cu probleme deja mai mari şi mai greu de rezolvat...nu vrem să îl vedem...de ce iese cu el dacă se poartă ca un animal?!
Exemplu. Încerc să îl înscriu pe M. pentru anul următor la o grădiniţă step by step pe care o urmăresc de câteva luni. Teoretic, e perioadă de înscrieri...e în acelaşi sector cu noi, la patru staţii distanţă. O găsesc pe directoare nervoasă, înconjurată de dosare (e doar a treia zi de înscriere din şapte).
- Câţi ani are copilul?
- Şapte...
- Şi de ce nu îl daţi la şcoală?!
- A avut întârziere de vorbire şi are nevoie de încă un an la grădiniţă.
(Privire semnificativă. Şi-a dat seama despre ce este vorba).
- Mă interesează grupa de step by step.
- Grupa de step by step nu are două educatoare, nu mai primim înscrieri... În ce zonă staţi?
- În sectorul X (acelaşi).
- (Mai apăsat) Da, dar în ce zonă staţi?
- În zona X.
- Păi e în alt cartier...de ce nu îl duceţi la grădiniţa de care aparţineţi?(a găsit pretextul).
("Grădiniţa de care aparţinem"e un concept fantomă. Nu am auzit să facă cineva înscrieri pe acest criteriu. La grădiniţa de stat de lângă noi ziua de înscriere nu este cunoscută. Înscrierile se fac exclusiv prin relaţii.)
- Nu mai sunt locuri...Nu pot să depun totuşi o cerere de înscriere, poate se retrag alţi copii şi rămân locuri?
- Nu. Am deja grupe cu 30 de copii...250 de copii ai mei şi încă 200 de dosare. Duceţi-vă la dvs. în cartier! (a încheiat discuţia).
(Grădiniţa este într-o zonă industrială. Nu sunt blocuri decât începând de la o staţie de autobuz în continuare, probabil copiii vin de la mai mult de patru staţii distanţă...dar forţa pretextelor este imbatabilă la români).
Oricum, să observăm că PDD presupune oricum că există probleme evidente (care ţin fie de socializare, fie de reacţiile neadecvate ale copiilor, fie de retardul cognitiv sau de limbaj) care împiedică integrarea lor socială.
Ei, şi acum ajungem la un subiect foarte dezbătut în media ca problemă generală...criza locurilor din grădiniţe. Asemenea crize mai există şi în alte ţări, dar la în cazul nostru se corelează cu atitudinea de respingere şi de intoleranţă la adresa copiilor cu probleme. De ce să îmi bat capul cu un copil cu probleme când sunt atâţia normali care aşteaptă la rând?!Să se descurce... par a gândi cele care joacă rolul de directoare de grădiniţă sau de educatoare. Modelul a început să funcţioneze nu numai în grădiniţele de stat ci şi în grădiniţele particulare. După logica aceasta, copiii cu probleme nu au nici o şansă. Ei nu se pot integra social decât dacă sunt toleraţi între cei normali...cu probleme, cu sincope, cu reacţii ciudate...cu control, cu însoţire şi prevenirea comportamentelor nedorite...cu expunere care creşte progresiv...sunt reguli pe care părinţii care fac terapie le cunosc deja. Personalul din grădiniţe se teme că rezolvarea problemelor ar fi lăsată în sarcina educatoarei care nu este instruită să le gestioneze (probabil asemenea cazuri s-au şi întâmplat: se poate înţelege şi punctul lor de vedere). Situaţia poate fi evitată prin formularea de reguli - prin semnalarea problemelor care pot să apară dinspre copil şi prin existenţa unui însoţitor instruit (shadow). Nimeni nu are însă această abordare pragmatică. Ca în alte domenii, nu interesează pe nimeni ce se întâmplă cu copiii. Şi când ajunge la şcoală cu probleme deja mai mari şi mai greu de rezolvat...nu vrem să îl vedem...de ce iese cu el dacă se poartă ca un animal?!
Exemplu. Încerc să îl înscriu pe M. pentru anul următor la o grădiniţă step by step pe care o urmăresc de câteva luni. Teoretic, e perioadă de înscrieri...e în acelaşi sector cu noi, la patru staţii distanţă. O găsesc pe directoare nervoasă, înconjurată de dosare (e doar a treia zi de înscriere din şapte).
- Câţi ani are copilul?
- Şapte...
- Şi de ce nu îl daţi la şcoală?!
- A avut întârziere de vorbire şi are nevoie de încă un an la grădiniţă.
(Privire semnificativă. Şi-a dat seama despre ce este vorba).
- Mă interesează grupa de step by step.
- Grupa de step by step nu are două educatoare, nu mai primim înscrieri... În ce zonă staţi?
- În sectorul X (acelaşi).
- (Mai apăsat) Da, dar în ce zonă staţi?
- În zona X.
- Păi e în alt cartier...de ce nu îl duceţi la grădiniţa de care aparţineţi?(a găsit pretextul).
("Grădiniţa de care aparţinem"e un concept fantomă. Nu am auzit să facă cineva înscrieri pe acest criteriu. La grădiniţa de stat de lângă noi ziua de înscriere nu este cunoscută. Înscrierile se fac exclusiv prin relaţii.)
- Nu mai sunt locuri...Nu pot să depun totuşi o cerere de înscriere, poate se retrag alţi copii şi rămân locuri?
- Nu. Am deja grupe cu 30 de copii...250 de copii ai mei şi încă 200 de dosare. Duceţi-vă la dvs. în cartier! (a încheiat discuţia).
(Grădiniţa este într-o zonă industrială. Nu sunt blocuri decât începând de la o staţie de autobuz în continuare, probabil copiii vin de la mai mult de patru staţii distanţă...dar forţa pretextelor este imbatabilă la români).
2 comentarii:
bambi step by step
happy planet kids
sunt gradinite "prietenoase"
Am auzit...dar nu am fonduri si pentru terapie (salariile a trei tutori) si pentru gradinita privata - cea de mai sus era una de stat, gratuita. Stiu ca este important de gasit un mediu favorabil dar uneori nu exista resurse materiale :(.
Trimiteți un comentariu