Nu este prima data când observ că M. are o misterioasă capacitate de a simţi timpul. Nu am reuşit să îl învăţăm să citească ceasul (sau nu am proiectat bine programul) aşa că orice indiciu vizual este exclus. Începând de anul trecut, de când vorbeşte, observam faptul că îmi semnalează când "este timpul" să facem un anumit lucru: să ieşim afară, să mergem la Mall, să mergem în Cişmigiu...că "semnalele"reveneau în aceeaşi zi a săptămânii şi la aceeaşi oră la care se întâmpla un eveniment de obicei. Mai greu a fost când s-a întâlnit cu prietenele lui B. şi D. într-o sâmbătă la un loc de joacă şi a cerut trei sâmbete după aceea să le vadă din nou...de parcă ar fi făcut parte din "program".
Iar ceea ce m-a surprins în ultima vreme este că acest sentiment se referă şi la evenimente de acum un an, nu numai la cele recente. Astă-vară şi-a amintit de vacanţa de la munte de anul trecut, chiar în zilele respective (începutul lui august). Iar luna asta, în jur de 14 decembrie, a început să repete spontan "valize, cu trenul, la munte" amintindu-şi de trainingul la care am fost amândoi acum un an, între 13 şi 16 decembrie. În fine, duminică a început să spună "bradul, Moş Crăciun, aduce cadouri" deci ştia ce urmează, deşi nimeni nu vorbea despre asta pe lângă el. E adevărat, vedea reclamele de la televizor - însă de unde şi-a ales chiar momentul în care eu mă gândeam la brad? Uneori cred că e telepatie, pur şi simplu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu