Schimbul de experienţă cu alte echipe este un aspect foarte necesar si uzual în ABA. Faptul că informaţia circulă numai pe canale informale şi până la urmă (oricât ai fi de campion în analiza comportamentală) totuşi ai văzut şi lucrat cu un singur copil (al tău) te face să treci pe lângă o serie de secrete sau la un moment dat să te izbeşti de probleme pentru care sigur ai fi avut soluţie dacă ai fi lucrat cu mai mulţi copii sau dacă ai fi avut contact cu alţi experţi.
Săptămâna trecută am fost la o echipă care are consultant internaţional şi face ABA de trei ani...pentru că e o echipă cunoscută pe net nu o să dau detalii :). Atât pot să spun, că mi s-a părut cea mai profesionistă echipă pe care am văzut-o până acum. Şi echipa mea e destul de bună, însă nu am pe nimeni care să se compare cu "senior team member" a lor care are o vechime de trei ani şi vrea să devină coordonator...am putut să întrevăd ce înseamnă să ai membri de acest tip în echipă. Din câte îmi descria mama respectivă tutorii au avut în echipa respectivă rolul pe care te-ai aştepta să îl aibă (citit materiale, participat la şedinţe de coordonare o dată pe săptămână, idei concrete cu privire la programe, actualizat dosare şi confecţionat materiale didactice...). In echipa mea din păcate tot ce este în paranteză e realizat de mine...nu am reuşit nici cu "prima echipă" nici cu "a doua" nici cu " a treia", cea de acum, să am un stil de lucru standard. Îmi dau seama că în această privinţă un rol important l-a avut momentul în care s-a făcut selecţia tutorilor. Primele echipe ABA (sub 20) care s-au format acum trei ani au lansat selecţia pe o piaţă în care cererea de informaţie pe aşa ceva era mare -deci şi-au permis să facă selecţii standard şi să aleagă "crema" (selecţie din 80-100 de CV-uri). Eu una nu am reuşit să strâng acum doi ani la prima ofertă mai mult de 25 de CV-uri (din 100 de telefoane care s-au mai cernut pentru că eu stau foarte mult de vorbă cu ofertanţii la telefon şi le dau multe amănunte astfel încât unii nu mai trimit CV-ul) . Între timp echipele de ABA s-au multiplicat încât cererea de tutori depăşeşte cu mult oferta...astfel încât cei care încep acum ABA trebuie să se mulţumească cu persoane de calitate mai slabă, instabile, care pun tot felul de condiţii sau au tot felul de restricţii. La ultima mea selecţie din toamnă am fost destul de mult întrebată de certificate, dacă pot să ofer certificare după training, unde se desfăşoară etc....iar cele care pun condiţii sau sunt interesate exclusiv de detalii nu sunt ceea ce trebuie ca să recupereze un copil din spectrul autist...aici e nevoie de curaj, suflet şi motivaţie intrinsecă.
În altă ordine de idei, din această vizită am cules numeroase idei noi...astfel, oricât de mult accent puneam pe promptul vizual, se pare că tot nu era de ajuns şi vor trebui confecţionate mai multe materiale ajutătoare care să servească drept prompt vizual (atât la programele curente cât şi la generalizări). Alte idei pe care le aplicam deja mi-au fost din fericire confirmate...cum ar fi faptul că nu trebuie să fac nici prea mulţi nici prea puţini itemi în programe (nici 25-30 ca la început dar nici 10 cum auzisem în alte părţi). Mai mult, că nu există un număr standard de itemi ci mai degrabă e în funcţie de cum merge programul...nu trebuie să fie scos în generalizare până când răspunsul nu este consistent. Am mai descoperit câteva greşeli pe care le-am făcut...itemi care seamănă unul cu altul (nu sunt suficient de diferenţiaţi) şi care determină confuzia copilului. În fine, se pare că, deşi aveam mereu în minte importanţa jocului, nu este suficient joc în programele mele...este şi greu de proiectat jocuri, iar tutorii noştri (fetele din România, în general) nu ştiu să se joace. Este o slabă cultură a jocului la români...părinţii nu se joacă cu copiii lor şi nu îi încurajează. Majoritatea fetelor pe care le-am avut în echipă au fost socializate mai mult în legătură cu gospodăria pe care o vor face şi familia pe care o vor avea decât cu jocul...e dezastru la acest capitol. Va trebui ca, în aceste condiţii, să fac programe de joc mai amănunţite şi să le urmăresc (să existe criterii de masterare). Lucru cu atât mai greu cu cât pe fundal continuă protestele lui M....au scăzut în intensitate însă încă mai sunt (chiar acum No3 nu poate lucra cu el pentru că este un du-te vino între time out (în dormitor) şi înapoi.
(Chiar! Oare de s-a apucat să facă time out în dormitor? Omul nostru găseşte de joacă pe acolo...are păpuşi, maşini şi cărţi cu poveşti sau poate să se strâmbe pe geam dacă îi place. Mă duc să îi spun sa îl trimită pe hol cum am stabilit.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu