După multă aşteptare, intră din nou în funcţiune sistemul de supraveghere...de data aceasta am pus camere în toată casa, pentru că măsuţa s-a desfiinţat între timp (poate va fi înlocuită de una mai înaltă de la Ikea) şi acum terapia are loc peste tot (inclusiv în bucătărie). Pentru luna ianuarie, având în vedere programul meu încărcat şi unele probleme de generalizare, nu am introdus nici un program nou (obiectivele echipei au fost mai mult de menţinere). Sunt profund nemulţumită însă de modul în care am comunicat cu ele, de modul în care au comunicat una cu alta şi de faptul că nu am făcut nici o îmbunătăţire pe unele segmente: selecţia materialelor de studiu (unele depăşite), înlocuirea lor cu unele mai adecvate, organizarea lor în cameră într-un mod mai flexibil şi mai accesibil...
Este adevărat că problemele comportamentelor negative apărute în mediu, explicabile având în vedere izolarea lui M. din această iarnă, (pe de o parte) şi instabilitatea lui nervoasă (pe de altă parte) mi-au monopolizat atenţia şi m-au făcut să nu mă pot mobiliza pentru probleme de fond, cum ar fi motivaţia slabă a copilului, sau noi programe/noi modalităţi de generalizare. Până la urmă, sunt un singur om...dar nimeni nu poate fi satisfăcut când ştie că se poate mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu