duminică, 28 iunie 2009

ABA versus Applied Behavior Analysis

În engleză sună absurd, dar în româneşte are un sens...
În aceşti ani nesfârşiţi de terapie (numărul lor mi se pare nedeterminat acum) am avut prilejul să observ de nenumărate ori diferenţa între un model mecanic de ABA şi analiza comportamentală. Respectiv, un model mecanic de ABA spune: când există un comportament nedorit (exemplu: crize de nervi) trebuie adoptat unul din modelele: ignore/redirecţionare/time-out/corecţie/stimul cost-recompensă. (Se menţionează şi extincţia, care vizează eliminarea motivaţiei comportamentului, dar nu prea am auzit vorbindu-se de ea). Tutorii şi uneori coordonatorii adoptă (adeseori mecanic) una din posibilităţile de mai sus. De exemplu, în echipa mea de anul trecut, No2 adopta mereu ignore la toate comportamentele copilului, deşi îi atrăgeam atenţia că: (1) nu pentru toate tipurile de comportamente este potrivită strategia şi (2) ignore înseamnă să ignori comportamentul, nu şi copilul. Eu vorbeam, eu auzeam, din păcate...şi pe fundalul acesta, unele comportamente s-au amplificat.
O analiză comportamentală corectă înseamnă a merge cu un pas mai departe şi a interpreta reacţiile copilului, a detecta cauzele şi motivele pentru care se produce un anumit comportament negativ. Asta cere nu numai cunoaşterea copilului, ci şi noţiuni psihologice solide, simţ de observaţie şi empatie, capacitatea de diferenţiere şi interpretare a tipurilor de reacţii (de exemplu, există crize de nervi, dar sunt diferenţe uneori imperceptibile între o criză de frică şi una de opoziţie sau una de oboseală). Atât timp cât există o motivaţie în spatele acelui comportament, el fie va persista, fie va avea loc o transformare spre un alt comportament nedorit care poate fi la fel de deranjant. Însă, tutorii şi coordonatorii nu alocă nici timp suficient, nici efort de gândire pentru acest tip de analiză.
De asemenea, unele modele ABA din familii au ajuns sa pară un fel de instrucţie la domiciliu, se crede că a arăta afecţiune faţă de copil înseamnă a încuraja comportamentele negative. Este adevărat că toţi copiii cu TSA pot specula afecţiunea părinţilor (mai mult decât copiii fără probleme uneori) iar unii dintre ei sunt foarte perseverenţi în atingerea scopurilor, însă analiza comportamentală aplicată nu înseamnă tăierea manifestărilor de afecţiune de care copilul cu TSA are nevoie ca toţi ceilalţi. (De multe ori, afecţiunea familiei este singura care îl ţine legat de lume; şi tocmai pe aceasta o pierde...) Revenind, ABA versus analiză comportamentală aplicată: votez pentru cea de a doua...

Cursiv

4 comentarii:

MihaelaMaria spunea...

binenteles, nu poti aplica pur si simplu niste tehnici despre care ai citit sau, mai rau, ai auzit ca functioneaza. O analiza functionala corecta a unui comportament presupune, stii prea bine, o observatie atenta a antecedentului, adica a tuturor factorilor ce preced si au legatura aparenta/neaparenta cu comportamentul precum si a consecintelor ce decurg din manifestarea comportamentului de analizat. Iar aceasta observatie trebuie inregistrata cu creionul in mana. Din experienta mea, se ignora acesti pasi, de unde determinarea functiei unui anumit comportament va fi doar aproximativa. Deseori un comportament are mai multe functii, deaceea consecintele ce urmeaza comportamentul ar putea fi diferite. Iata nevoia clara de inregistrare a tuturor acestor factori. concluzie, suntem si aici destul de superficiali si ne bazam prea mult pe bunul nostru simt (care s-a mai deteriorat in timp:))

Gabi Hulea spunea...

Și eu votez pentru analiză comportamentală aplicată, și nu pentru ABA românească. Am avut ocazia să vorbesc cu multe persoane, și să văd destule moduri de implementare a ABA la noi în țară de când am început noi terapia și până azi, și am ajuns la concluzia că, din păcate, stilul nostru românesc de a face totul după ureche și de a ne declara specialiști în orice a influențat și modul cum se aplică ABA la noi, și din păcate într-un mod negativ. Am văzut și cazuri fericite, în care se caută cea mai bună soluție pentru copil, dar din păcate numărul acestora este foarte mic.
Și pe lângă ceea ce spune Mihaela mai sus, și o spune foarte bine, aș mai adăuga că în momentul implementării ABA copilului trebuie să i se găsească un rol în casă, să i se dea un sens existenței lui, să i se creeze și să i se acorde liberatea de exprimare și de alegere. Noi trebuie doar să avem grijă ca alegerile lui să fie cele corecte, să i le sugerăm, să îl ajutăm să le facă, dar nu să i se impună cu forța. Copilul trebuie să aibă locul lui în casă și în cadrul familiei, loc de care noi să fim mulțumiți de cum e definit și structurat iar totodată în care el să se simtă comfortabil.
Nu e ușor de găsit acest echilibru, dar dacă susținem că ne asumăm sarcina de a ne recupera copilul, trebuie să ne asumăm sarcina de a găsi acest echilibru.

Mother of M spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Mother of M spunea...

Mihaela: La noi sunt o serie de comportamente asemanatoare la prima vedere, insa au nuante si de fapt sunt variante diferite, cu cauze diferite. Este adevarat ca nimeni nu face acest tip de analiza cu creionul in mina. In acest sens este bine de citit "Functional Analysis of Problem Behavior".

Gabi: Problema cu alegerile copilului este destul de complicata.
a) Copilul poate sa aiba o capacitate redusa de a face alegeri si, cind i se ofera doua alternative, sa devina confuz;
b)Copilul poate sa creada ca, atunci cind i se sugereaza o actiune, este obligat sa o accepte chiar daca nu vrea (acesta poate fi un "efect secundar" al controlului in terapia ABA). In acest caz devine si frustrat pentru ca se trezeste angrenat in ceva ce de fapt nu vrea sa faca.

Revenind la problema echilibrului, este important de cautat actiuni de facut prin casa astfel incit sa ii dam un sens al rolului pe care il are in familie.