miercuri, 8 aprilie 2009

Evaluation in hospital (I)

Pentru prima dată, la spitalul Obregia, pentru evaluare şi certificat. Surprize plăcute: spitalul este modernizat. Tot ce am văzut acolo, de la secţia de internare până la pavilionul de psihiatrie infantila, este nou şi creează o atmosferă plăcută (în cabinete există scăunele de copii şi jucării, spre deosebire de instituţia binecunoscută nouă de până acum). Altă surpriză plăcută: echipa de rezidenţi şi de psihologi, care tratează civilizat pe părinţi şi rezolvă operativ problemele (exemplu: o înţepeneală birocratică la programare la EEG că "nu se mai poate miercuri" se rezolvă expeditiv prin mutarea consultaţiei şi evaluării psihologice pe joi). Surprize neplăcute: sincopele de informare, obişnuite în toate spitalele româneşti: la intrare nu indică nimeni unde este secţia de psihiatrie infantilă, la internări nu spune nimeni la ce coadă trebuie stat astfel încât se stă la două cozi, destul de "lungi", du-te-vino-ul între pavilion şi internări...Şi în fine, uimirea cu privire la numărul de cazuri: spitalul este plin. Cât de mulţi copii cu probleme...şi nimeni din afara cercului magic nu observă.

3 comentarii:

Marius Filip spunea...

Numărul copiilor cu probleme este, într-adevăr, foarte mare. L-am putut observa şi noi ca urmare a vizitelor noastre la acelaşi spital.

Un caz pe care noi l-am găsit emoţionant: într-una din vizitele trecute, soţia mea a auzit pe o tânără mamă internată vorbind la telefon în limba maghiară. Am dedus, evident, că cel mai probabil ea şi copilul sunt veniţi din Ardeal şi sunt unguri.

Nu am putut să nu ne gândim la acel copil şi la terapia pe care, probabil, trebuie să o urmeze.

Dacă este atât de greu de găsit terapeuţi pe limba română, oare cum o fi să faci terapie în limba maternă a copilului?

Mother of M spunea...

Din cite vad eu problema nu este limba ci calitatea tutorilor (sunt aceleasi coordonate valabile pentru toti). Se pot forma tutori si de limba maghiara ca si de limba romana...metoda este aceeasi.

Marius Filip spunea...

Mă refeream la faptul că numărul persoanelor ce sunt candidaţi să devină tutori pe limba maghiară este mult mai mic decât pe limba română.

Cu cât populaţia e mai mică, şi şansele de a găsi persoane ce vor deveni tutori de calitate se reduc.