miercuri, 14 octombrie 2009

Families of words and compressed words

Ca intermezzo de terapie, până ne mai gândim la noile targeturi şi la înlocuirea promptului verbal în exces cu prompt vizual (intenţie veche şi nepusă în practică, pentru că promptul verbal este mai comod) nu mă pot opri să observ exerciţiile verbale pe care M. le face spontan în ultima vreme. O serie, binevenită, se referă la derivarea cuvintelor: plictisit/plictiseală/plictisitor, obosit/oboseală/obositor. Altă serie se referă la comprimarea cuvintelor asemănătoare, cum ar fi: idiotule+boule= idioboule; sau dobitocule+boule=doboule. Comprimările dau unii termeni de argou "marca M." imposibil de descifrat fără "dicţionar". Altă preferinţă recentă este pentru neologisme, unele dintre ele abstracte: victimă, opoziţie, capcană (cu sens, a înţeles singur ce înseamnă). Iar alt obicei recent se leagă de pronunţarea succesivă şi neclară a două cuvinte asemănătoare, cu scopul de a întreţine confuzia: ca toate visele, apoi imediat ca toate vitele; spaghete pronunţat baghete şi apoi împachetează. Asocierile lui savante reuşesc să ne facă să nu mai înţelegem nimic iar el se amuză copios pentru că ne-a dominat...Şi din când în când, ca să ne bage în ceaţă total, mai introduce câte un termen pe care nu îl înţelegem (aşa a fost "incredibil" pe care nu l-am înţeles trei luni, până când a spus cineva cuvântul la televizor şi el a repetat termenul lui de argou).
Din păcate, toate acestea sunt izolate, fără legătură între ele. Nu ştiu cum l-am putea face să devină conversaţional sau să depăşească un anumit nivel de înţelegere...


3 comentarii:

Marius Filip spunea...

"Din păcate, toate acestea sunt izolate, fără legătură între ele. Nu ştiu cum l-am putea face să devină conversaţional sau să depăşească un anumit nivel de înţelegere..."

Din câte observ, foloseşte vorbirea pe post de stimulare - cam cum e fluturatul din mână versus o mişcare a mâinii cu sens.

Soluţia este să începeţi Verbal Behavior cât mai curând posibil. Până nu va stăpâni operanzii de bază, nu va folosi verbalizarea în mod funcţional.

Până la stadiul conversaţional mai e cale foarte lungă ...

Spre deosebire de programele Verbal Behavior "obişnuite" (şi care se cam bazează pe stilul Sundberg/Partington) noi am preluat de la Douglas Greer şi pregătirea stadiului preverbal, şi anume Pre-Listener şi Basic Listener.

Acestea presupun verificarea abilităţilor discriminatorii de-a lungul tuturor simţurilor (şi gust, miros, văz, pipăit pe lângă auz) întrucât Greer a observat în cercetările sale o legătură trans-senzorială în care este implicat limbajul.

Mult succes!

Mother of M spunea...

Nu, nu s-a inteles bine. Cuvintele despre care vorbeam sunt functionale, stie ce inseamna. Nu sunt autostimulari pentru ca le foloseste de multe ori pe post de "intrebari" sau provocari...
Am depasit stadiul de Basic Listener, altfel degeaba am fi facut atitia ani de ABA.
Daca ar fi sa aplicam grila pentru Speaker Behavior de la p. 129 din Greer, el are masterate stadiile 1-15 mai putin 11 (pronume), 13b, 14b, are de asemenea 17, 18 a,b, 20.
Se pot duce cu el scurte conversatii in care raspunde corect la intrebari dar scurt - intre unul si trei cuvinte.
De fapt facem programe de VB cam din aprilie - numai ca a) cu un copil cu ADHD si depresie se lucreaza mai greu si b) nu prea am avut echipa - in ultimele trei luni, un singur tutore si intreruperi de vacanta.
Pe Internet cazurile nu se pot descrie bine, se intelege de multe ori gresit din cauza datelor insuficiente. Atit pot sa imi dau seama, ca sunt diferente mari intre M. si copilul dvs.

Marius Filip spunea...

Mă refeream la operanzii verbali.

Poate să ştie ce înseamnă cuvintele, dar dacă nu le foloseşte cu o funcţiune precisă pentru a obţine un scop precis atunci nu are operanzii, deci emisia verbală este nefuncţională.

Foarte de acord că internetul este un mediu deficitar de comunicare.

Aţi făcut şi stadiul pre-listener (discrimination across senses)?

Noi l-am testat pe Eusebiu, avea deficienţe la mirosuri şi gusturi, le-am corectat şi pot spune că am văzut un mic puseu verbal imediat după aceea. Poate să fi şi o coincidenţă, desigur.

Oricum, un asemenea stadiu nu există în programele tip Partington/Sundberg.

Referitor la conversaţie, mă refeream la bidirecţionalitate precum şi la păstrarea sensului general al schimbului verbal.

Cum ar fi:
- eu: "Ce-i asta?"
- Sebi: "Un măr. Mai ai mere?"
- eu: "Nu mai am".

Dacă M. doar răspunde la întrebări atunci are operandul intraverbal iar dacă doar pune întrebări atunci are operandul mand for information - dar dacă nu le are pe ambele şi nu susţine ideea generală atunci nu este conversaţional în sensul de mai sus, zic eu.

Cred că vă refereaţi la tabela de la pagina 120 din Greer, nu 129. Noi avem dificultăţi cu phrase expansion la manding - autocliticii pe mand apar ca funcţiune selectivă ("vreau jeleu galben"), dar niciodată cu rol decorativ ("vreau un jeleu, acuma").

Un autoclitic cu rol decorativ pe mand a avut de fapt zilele trecute - voi face mesaj pe blog pe această temă.

Vă doresc mult succes în terapie!